cum sa ai un cal maro

panica ma doboara
cum sa ai un cal maro cind panica te doboara. ma desprind de pe marginile clipei. uite-ma urcind la deal, dupa mine urca de asemenea urmasi, eu sunt in urma altor inaintasi. Si cita panica incape in noi ca intr-un sac cu gura larga fara sa inghesui. Sacul de panica il cara acum altcineva, trebuie sa fie o ruda indepartata de pe tata, cind il caram eu abia suiam, cineva mai sprinten din fata ne facea poze, la deal le punea in rama, tata plecase in israel sa munceasca de la o vreme lipsea din rama. eu stiam ca mamaia in curind n-o sa mai incapa in rama si tare n-as vrea. e cumplit cind nu te poti opune, n-ai sanse de cistig poate, dar e ceva cind te poti opune, te ajuta sa te simti in mijlocul luptei, nu ca supraveghezi cu prezenta-ti imprejurimea de sirma ghimpata. cind am fugit eu din rama mamaia plingea o adunatura de oase legate intr-o piele zbircita. Cind am iesit eu din rama mama statea la poarta si plingea cocosata cu ochii mici si fata de pe care se scurgea apa. Au continuat sa urce dealul cu sacul de panica inmultit. Am fugit din rama chiar daca oamenilor astora le-am provocat suferinta, le era dor de mine, dar stiu ca de fapt trebuie sa fim multi sa urcam dealul de gheata.
rama ucide, i-am zis persoanei sprintene din fata. In rama asta in care sunt eu zimbesc des vreau sa par vesela toti imi ziceau ca nu ajungi sa ai un cal maro daca nu-l meriti. Cind ajungi in virful dealului si pui mina la frunte toate ramele trecute se reflecta in tine, te vezi din rama in rama cu sacul de panica linga tine, cu o imagine de cal maro fictiva linga tine. si daca atunci n-ai stiut, vine o mina lunga si sluta si-ti ia ramele ti le inlocuieste cu forfota launtrica, cu pajisti de singuratate pe care paste o turma de minji maro, tu astepti sa creasca. Creste pajistea.