sunt atitea feluri de a nu zice nimic cum sunt atitea nimicuri de a zice aceleasi
spre exemplu acest diagnostic confuz asupra a ceea ce nu ai de spus
limita care incepe de la cit de jos te cobori sau urca o data cu privirea pe pervazul cu jucarii
stiu ca uneori cind tii strins in mina un capac de sticla iti formezi o limita in palma
exista zile cind ti-e permis sa stai cu ochii in gol sau zile in care doar nu poti altcumva
nu e vorba ca se pierd idei fragmente ci se pierd sensuri acolo unde le inchei
si nu e vorba sa inchei un pact cu tine sa nu mai cobori in fuga scarile
sa nu mai tii de vorba trecatori sa nu uiti sensuri sa le transformi in idei
sa fie ca picaturile de apa puse la uscat sa ramine dire in urma lor
ideile sa ramina urme in urma lor
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu