fotografie pe care a plouat o dupa-amiaza intreaga

e parca viscos aerul si imprejmuirea e de gheata
daca mai sar un pas s-ar puntea sa sparg puntea
sa se rupa ata cu care era croita cararea
sa existe un fel de vraja un fel de a zice
ca lucrul acesta ma face sa stau dreapta
sa intorc capul in stinga si-n dreapta
sa urmaresc umbrele adunate multe intr-un cerc
si focul lumineaza mereu din directia aceea
in care ei taie si despica copaci
si nu vine niciodata caldura
e la fel ca data trecuta se strecoara
sentimentul ca ai dat peste o dira
si incepi sa dilati si se dilata pina la ru-pe-re