Ma numesc Eu. Am pe tot trupul infiltrate urme ale gindurilor, virite pe sub piele dospind a imbatrinire, emanind delimitari, incaierari ale incercanarilor mele (preexistente) cu cele care vor curge dintr-un viitor indepartat. Oarecum. Toti prietenii mei sunt frunze luate de vint, bune de pus pe rani. Asta-i un discurs despre a vedea cu un singur ochi, in timp ce celalat se inchide si se deschide fara comanda, nu? Asta am observat de cind ma chinui sa deslusesc.

Ma numesc Tu. Niciodata nu-mi gasesc linistea si ma apuca doruri de care as vrea sa nu amintim. Asta-i un discurs despre mersul pe rind al oilor la stina, nu?

Ma numesc Nu. Uneori tisnesc in mine ca intr-o ghena, cu capacul tras peste capacitatea de asumare a realului. statul pe loc e comfortabil, e odihnitor. Uneori as pasi mersuri intregi intr-un loc. Asta era un discurs despre innoptarea in mijlocul cimpului si a dormi iepureste, nu?

Ma numesc Da. firul meu epic a ajuns la saturatie. dar am in minte numai cercuri, numai figuri de papusi ce arboreaza zimbete, numai secvente cu oameni care merg, desi din spate li se vad picioarele roase pina la os