marți, 23 iunie 2009

cealalta parte a unei fotografii

Irian mesteca guma si se uita pe geam. Cumva geamul ia forma fetei lui, fata imbicsita de vreme, de betie, de nesomn, de tristete, de scirba fata de fetele celorlalti. isi rumega in soapta gindurile ascultind ceea ce vorbesc ceilalti anume pentru a-i cataloga exact a fi ceea ce numai altii pot fi, intrunind anume toate defectele care tocmai pe el il ocolesc sau imbraca o forma care poate fi accepta, explicata mai lesne decit s-ar intrevede la ceilalti. Exista un fel de eu si ceilalti, exista fictiunea care trebuie sa te desparta de altii. Sa imbraci forma fictiunii care ti se pare cit mai veridica pentru tine, sa nu intinzi mina, sa nu aduni copii nimanui de pe strada.

De la o vreme imi placea foarte mult Dali, devenise ca tot ce putea vreodata sa-mi placa cu adevarat o obsesie, vedeam tristete pina si in toate desfigurarile alea, numai tristetea m-ar putea obseda sub diverse aspecte. Si dali era genial, era cum nu mai era altul ca el. Si stateam linga irian si-i explicam ce vedeam eu cum chipul barbatului din tabloul asta e acoperit cu statui de femei si ca eu vad in el toate chipurile femeilor pe care le-a iubit, desi parca era una si aceeasi la nesfirsit. si cum iubirea tine cit tine iluzia si cum mai mereu dam o importanta foarte mare lucrurilor din jurul nostru ca sa nu ni se para ca traim nimicuri.

Ma plictiseam ca de obicei, sedeam si cumva mi se parea ca mi se zbate ceva sub timpla. De fapt, nu ma plictiseam, nu cred in plictis, ci in saturatie sau scirba. Nu ma plictiseam, fiindca nu aveam timp, nu mai am timp. Il intrebasem pe irian daca pot dormi cu capul pe el si mi-a zis simplu si sec ca da si ca-i pare rau ca nu-i pufos. Mi s-a parut oribil cuvintul pufos, dar am inchis ochii si parca aveam senzatia aia de moale, de plapind. Am ridicat rapid capul sa nu ma prinda somnul, mi-am pus gluga in cap si am privit intinsa pe iarba uscata toata noaptea apa cu dungi razlete luminoase de la felinarele de pe malul celalalt, in spate doi se certau din iubire, aveau discutia aceea tensionata care o fi de vina, de pe malul celalalt se auzea o muzica de petrecere si credeam ca sunt sute de persoane care topaie. Urma sa se lumineze, aveam sa merg acasa

0 comentarii: