am sa trag carapacea peste mine
am sa inot mai bine data viitoare o sa port casca ochelari
si la suprafata prima data o sa scuip apa
si lor o sa le dau piine si sare
o sa ma feresc de somnul de prisos de buruienile
uscate plivite din gradinile fara porti fara vecini
din satele fara farmacii fara carute fara oameni
pregatiti de ingropaciune
o sa sap cu miinile astea doua in pamintul ud
pina o sa prind radacinile ierburilor ale copacilor
sa le smulg pina intreaga mea faptura se va face
radacina si va pluti la adapostul unui val
stirnit de un inotator mai iscusit
Nu mi-am ascutit doua creioane
scriu cu un virf mai lung
scriu proza scurta poezie nu-mi mai iese
bat mingea vecinului in strada sfidind trecatorii
proza scurta e greu de scris
uneori cred ca pierd vremea incercind
mi s-a terminat virful
mai aveam finalul
cum ca ai venit linga mine
si m-ai privit o vreme intrebator
cu mimica aia de om indragostit
doar mimica a ramas
asa cum dintr-o pasiune pentru dali
ramii cu incordarea
Cu ce urme de miini mi-am murdarit odaia
toti peretii-mi sunt plini de palme ramase pe zid
am mai citit o carte, am mai vazut un film
dar nu clipesc, nu clipesc cum s-ar opinti caii
inainte de mers
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu