exista o scena in mijlocul careia sa plonjam
sa ne acoperim golatatea cu haine
tinind strins la gura microfoane
vorbind mult si tare asurzind
scaunele pline cu oameni adormiti
nemersi la culcare


e atit de deasa starea asta in care
crezi ca mergi pe sirma
si te tii de parapet de-o mina
circul e deschis pina tirziu in noapte
scena este urmatoarea
un el si-o ea care se duc treptat pe brate
apoi se lasa amindoi in jos
si se arunca separat in colturile intunecate


reflectorul imi lumineaza prost parul
daca ar bate mai spre stinga ar parea
mai inchis la culoare