fals tratat despre a fi in stare

Parca limba pe care o vorbesti, in scris e de piatra, e piatra pura in care trebuie sa dai cu dalta, sa izbesti, sa te umpli de zgura si poate de sub toata negura sa iasa la iveala o forma. Mai presus de cuvint e expresia, expresia slefuita, prelucrata a limbii, sonoritate ampla, de un vag deschis interpretarilor. Sensurile misuna ca toate cariile ce scot farime la vedere. Cuvintul e infectia urinara a trairii, caci prin el se elimina scopul, tesatura de valoare si capacitatea de evaluare a ceea ce, firesc, e realitate filtrata de propria constiinta. Cuvintul e o invectiva la adresa simtirii, e un punct mort ce pretinde o (re) creeare, o ordonare a haosului mintal. Haos care la unii se poate manifesta sub forma de nimic, sub forma de imprumut sau forma acuta a negasirii de sens. Toata barbologia, tot fiorul lingvistic care umbla brambura prin constiinta incarcata serveste drept reper de cautare al unui remediu; remediu pentru conjunctivita ochiului interior, jalnic deschis cumva mai mult spre exterior. Acest amestec de termeni, ce ofera o potiune toxica, greu de inhalat, ascunde o particica din haul presupus ascuns. A trai haul ca pe o parte din tine, ca avind o camasa de forta pentru mina cu care scrii animalele intrate in abatoare.