re

omuletul lui Dumnezeu, ti-a venit si tie rindul, ia-ti un bilet daca se poate in primele rinduri si sezi cuminte si te uita. o sa-ti fii spectator citva timp, pina te inveti si tu cum stau lucrurile, de unde sa le apuci, cum sa le pui capat. apoi iti iei patura si te duci supus spre cusca, stai o vreme, meditezi, ti se va parea ca suferi, ca suferi ca nu erai chiar tu acolo pe ecran, ca nu aruncau chiar in tine cu pietre, macar traiai ceva, umilinta, delasare, aminare. cind te plictisesti, sa-mi zici, vin eu cu mina mea si derulez, nu-i nevoie sa stai intepenit pe scaunul asta. te rog, nu ramine uimit de ce ti se va intimpla. toti trec prin asta, o sa ai un soc absolut cind o sa realizezi ca nu esti decit un cadavru raspindit in toate celelalte cadavre, ca toti mincam, ca toti bem, dar sa vezi o foarte singura viata derulata la nesfirsit, te rog, trage-ti rasuflarea, n-o sa innebunesti, nici ei n-au innebunit si uita-te cit de multi sunt. daca vrei un pic de apa, dar stai si indura acum cit numai privesti, intareste-ti privirea, de aici porneste totul. vederea, asta ii deosebeste pe toti felul in care vad si atit, in rest e la fel. vezi ca ti-am pus pe scaunul de linga tine o prajitura, infulec-o repede si pleaca, eu o sa mai pun filmul asta de citeva ori pina ramin fara banda